Pe data de 16 mai comemorăm Ziua Rezistenței Romilor, o zi în care ne amintim nu doar de victimele Holocaustului, ci și de actele de rezistență ale romilor în fața ororilor naziste.
La scurt timp după începerea celui de-al Doilea Război Mondial în 1939, regimul nazist a decis să elimine toți etnicii romi și sinti de pe teritoriul celui de-al treilea Reich. Aceștia au fost luați din propriile locuințe și plasați în ghetouri și lagăre pentru evrei. Prima deportare a avut loc pe 16 mai 1940 de la Ravensburg în lagărele din Polonia deja ocupată.
La 16 decembrie 1942 a fost dispusă deportarea tuturor etnicilor romi și sinti rămași liberi. Tot aunci a fost înființată și tabăra „Zigeunerlager” în Auschwitz-Birkenau, aceasta fiind un lagăr „mixt”, cu bărbați, femei și copii roma și sinti.
La 15 mai 1944, cei 6000 de romi din lagăr au fost avertizați că naziștii plănuiesc execuția lor dar o zi mai târziu, 16 mai 1944, peste 600 de prizonieri romi nu s-au prezentat la apelul nominal obișnuit de dimineață, ci s-au baricadat în cazarmă. Au pătruns într-un depozit de echipamente și s-au înarmat cu ciocane, târnăcoape și lopeți, și au demontat părțile de lemn ale paturilor pe care dormeau pentru a-și face arme. Ca urmare a sfidării lor, nici un rom sau sinti nu a murit în camerele de gazare în acea zi. Acest act de rezistență a tulburat regimul nazist. De teama izbucnirii unei revolte, 3000 de romi au fost transferați în alte lagăre. La 2 august 1944, naziștii i-au gazat pe cei 3000 de prizonieri romi rămași în Auschwitz-Birkenau.
Revolta curajoasă din 16 mai 1944 – o luptă pentru dreptul la viață și umanitate – este cunoscută acum la nivel mondial ca Ziua Rezistenței Romilor.