Search
Close this search box.

8 cauze pentru care nu o sa atingem niciodată echilibrul

echilibru pe linie de tren

Din cauza sarcinilor de peste zi, care în lumea contemporană ne sunt din ce în ce mai multe, ajungem ca pe unele să nu le putem acoperi și astfel apare un sentiment de neputință.

În opinia psihologului Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții, echilibrul este rezultatul unor acte și fapte pe care fie le-ai ales tu, fie ți s-au întâmplat. Din cele pe care le-ai ales tu, poți prelungi echilibrul, însă, din ce se întâmplă, adică ce vine din afara ta spre tine, nu prea putem schimba nimic.

Dovadă este atunci când ești într-o companie plăcută este și alegerea celuilalt să stea cu tine. Dar când ești singur și ai nevoie de echilibru pentru cele încă 12 sarcini pe care ți le-ai propus peste zi, ce faci în acest sens? Cu mulțumiri alese pentru toți aceia care mi-au pus răbdarea la încercare și care mi-au dat suficient de mult de muncă cu mine însumi, asumându-mi să nu mă comport asemenea lor, am învățat că echilibrul este mai rar decât un diamant. Prin toți oamenii pe care cândva nu-i agream, am ajuns, nu doar să mă gândesc la ei și la limitele lor, dar să și pun umărul în viața acestora”, ne spune psihologul Alexandru Pleșea.

Cele 8 cauze pentru care nu avem echilibru când vrem, pe care le-am dedus din practica mea, sunt:

  1. Am prea multe obișnuințe vechi și prea puține noi.
  2. Instalez gânduri ca planuri și nu realizez faptele gândurilor (tot din obișnuință).
  3. Aștept ca viața să-mi dea altceva decât am acum și nu fac nimic pentru asta.
  4. Mă nemulțumesc lucrurile din exterior care sunt neconforme cu ce îmi este mie bine.
  5. Produc teamă față de ce este nou, neriscând ca sa ajung la curaj.
  6. Pierderea bunului-simț: să mă comport cu altul cum îmi doresc să se comporte și el cu mine.
  7. Digitalizarea în detrimentul proceselor naturii și al actelor naturale.
  8. Resping ce vine către mine de la unii oameni dragi, pentru că eu știu mai bine.

Echilibrul este suma pașilor pe care îi facem moment cu moment, acum și acum, în orice lucrăm, ascultăm, ajutăm sau acționăm. Devierea de la acest moment, în orice altă speculație mentală despre trecut sau viitor, care în mod automat apare din circuitul obișnuit cu care mintea s-a hrănit, este deformarea realității din fața noastră, care ne atrage pentru că nu avem disciplina, observația și controlul activității noastre psihice”, explică psihologul Alexandru Pleșea.