26 de ani de la înfiinţarea Universităţii “Eftimie Murgu” din Reşiţa!

Ieri, pentru Reşiţa şi Caraş-Severin este o zi cu totul specială: se împlinesc 26 de ani de la înfiinţarea Universităţii “Eftimie Murgu” din Reşiţa! Concret, în şedinţa de guvern din 2 iulie 1992 ş-a hotărât înfiinţarea universităţii noastre, prin Hotărârea de Guvern nr. 369/02.07.1992, sub conducerea şi semnătura Prim-ministrului Stolojan! Majoritatea demersurilor au fost făcute însă în timpul Guvernului Roman, când s-a redactat şi proiectul de HG, demers făcut de Prefectul Judeţului Caraş-Severin, cu sprijinul unor oamenii cu sufletul cât judeţul acesta, care azi nu mai sunt printre noi, dar cărora le păstrăm o pioasă şi sinceră recunoştinţă: prof. univ. dr. Antonie Iorgovan, prof. univ. dr. Ştefan Gârlaşu şi prof. univ. dr. Mircea Golumba. Hotărârea de Guvern a intrat în vigoare în 21 iulie, iar mie mi-a fost comunicată la Prefectură în data de 22, chiar de ziua mea, fiind cadoul inegalabil al tuturor aniversărilor mele…tot mai multe!


Anii 1990-1992 au fost extrem de fertili pentru educaţia caraş-severineană, poate şi pentru că nu exista consiliu judeţean, partidele politice abia începeau să se dumirească şi să vadă cum pot încurca lucrurile, iar decizia folosirii bugetului judeţului era la îndemâna prefecturii, adică a unui grup de oameni care voia binele judeţului! Atunci, pe lângă înfiinţarea universităţii, s-au construit din temelii 4 noi şcoli moderne, printre care “Generală 12” Reşiţa, “Generală” Brebu, “Generală” Bârza-Topleţ… Tot atunci am reuşit să construim şi Centrul “Primăvara”, cu sprijin norvegian şi autohton şi graţie muncii a doi mari şi regretaţi arhitecţi, Şerban Antonescu şi Mihaii Bâldea !… Din 1993 şi până azi nu s-a mai făcut pentru învăţământ cât s-a făcut în cei (nici) trei ani, primii de după Revoluţie!


Întorcându-mă la rândurile despre universitatea noastră, regret că trece prin clipe mai grele, dar nădăjduiesc sincer că le va depăşi, pentru că a fost lucrul cel mai bun şi frumos care i s-a “întâmplat” judeţului nostru după Revoluţie; iar ce e bun şi frumos nu poate pieri aşa uşor! Vivat, crescat, floreat!

Liviu Spataru