La ora actuală, dumnealui omul din umbră al PSD Anina, care se foloseşte de numele altora pentru a pune mâna pe banii publici ai oraşului Anina. Aşa cum a fost dirijat el de Moş Mănescu, vrea acum să-l dirijeze pe Candidatul Ungureanu.
Cum este posibil ca voi, cei care ați rămas în Anina, să permiteți și să susțineți acest personaj dubios, conștient de tot ce a făcut, care are acum tupeu să facă campanie PSD-ului şi să-şi pună fata pe locul 3 pe Liata PSD, mizând pe naivitatea oamenilor, așa cum a tot făcut-o în trecut, că el a fost mare filantrop. Dacă indivizi ca el nu căpușau mina Anina, investițiile continuau, iar oamenii aveau acum locuri de muncă în Anina.
Pentru cei care au uitat, sau se fac că au uitat:
A înființat, împreună cu Ioan Pîrvu, firmele SC SFÎNTA VARVARA SIND COM MIXT SRL și SC HAMMERMIN SRL, cu scopul clar de a căpușa Miniera Banat SA Anina și EM Ponor, cu acordul conducerii din acea vreme și chiar a Ministerului Economiei.
Afacerile dintre conducerea minei de la Anina si SC „Hammermin” SRL, a celor doi asociati Adrian Burlui si Ioan Parvu, s-au derulat pe baza unui contract de asociere in care firma privata primea 99 la suta din beneficii, iar cea de stat – 1 la suta. Obiectul contractului: exploatarea huilei aflată în patrimoniul statului!
SC „Sfanta Varvara Sind Com” Anina a fost firma integral privata, avand ca asociat unic Liga Sindicatelor Miniere Banat, reprezentata de Ioan Parvu si Adrian Burlui. Controlul DGFP evidentia faptul ca, in perioada 1 august 2000 – 31 octombrie 2004, societatea a emis mai multe facturi pentru livrarea de carbune energetic catre „Electrocentrale” SA Deva – Mintia. Valoarea totala a acestor facturi a depasit 57,4 miliarde lei vechi.
Carbunele energetic vandut de firma sindicatului nu ii apartinea, ci a fost obtinut in baza unui contract de mandat comercial, incheiat la 6 ianuarie 2004, dar care intra in vigoare cu un an inainte. Adica la 1 ianuarie 2003. A fost vorba despre 8.500 tone de carbune, cesionat pentru valorificare Ligii Sindicatelor Miniere din Banat de catre salariatii de la Mina Anina.
Conform HG 311/1999, alocatia de carbune este o cheltuiala acordata in mod gratuit angajatilor care lucreaza in subteran, fiind subventionata de la bugetul de stat.
Numai ca actele pe baza carora SC „Sfanta Varvara Sind Com” SRL a achizitionat carbunele acordat gratuit in cadrul programului de protectie sociala a lucratorilor din sectorul minier nu reprezinta documente justificative, pentru a putea fi inregistrate in contabilitate.
Oamenii legii sustin ca prin aceasta activitate, Adrian Burlui s-a sustras de la plata impozitului pe profit in valoare de 8,5 miliarde lei vechi (suma care depasea, la inceputul anului 2005, echivalentul a 200.000 euro). Nici cu marfa comercializata in sine – carbunele – lucrurile nu sunt tocmai limpezi.
In timp ce carbunele provenit din cota minerilor avea, conform contractului de mandat comercial pentru vanzare, o putere calorica de 3,5 Gcal-tona, cealalta firma, „Hammermin”, vindea catre acelasi beneficiar – SC „Electrocentrale” SA Deva – Mintia – acelasi tip de carbune energetic, la o putere calorica de 5,5 Gcal-tona.
Altfel spus, muncitorii care au cesionat carbunele primit gratis au fost pacaliti la pret, primind mai putini bani decat li s-ar fi cuvenit. Se anuntau, deci, alte cercetari penale impotriva lui Adrian Burlui, sub aspectul comiterii infractiunii de evaziune fiscala, si impotriva lui Ioan Parvu si inca o data Adrian Burlui pentru comiterea unor fapte de coruptie si inselaciune.
Ba mai mult, banii încasaţi din vânzarea acestui cărbune erau depuşi pentru 6 luni în bănci comerciale, dobânzile uriaşe încasate intrând în buzunarele celor doi asociaţi. Da fapt aceasta era o inginerie financiară practicată de mulţi ani de către cei doi lideri de sindicat, de pe vremea lui Moş Mănescu.
La inceputul anului 2005, sindicalistii Ioan Parvu si Adrian Burlui trebuiau sa fie cercetati pentru un prejudiciu de 112 miliarde lei vechi.
Ionel Manţog, secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului este implicat în măsluirea unui raport al instituţiei la SC Miniera Banat SA.
Conform presei centrale, Manţog a păstrat în conducerea Minei Anina directorii vinovaţi de producerea accidentului in ianuarie 2006.
Mai mult, în consiliu de administraţie al SC Miniera Banat SA, Manţog şi-a plantat o rudă de la Tg-Jiu. Responsabil cu sectorul minier în cadrul Ministerului Economiei, Ionel Manţog a făcut un control doar pe hârtie în urma accidentului de la Mina Anina şi cum era de aşteptat morţii sunt vinovaţii.
Pentru a nu cerceta problema la faţa locului, Manţog s-a oprit din drum la Băile Herculane, la un hotel „all inclusive” (pe surse – Hotel Geta Staicu, unde erau închiriate în regim de permanenţă două camere pentru protocol) unde a fost protagonistul unui chef de zile mari plătit de Burlui şi Pîrvu. Şi cum era nevoie şi de ceva mai consistent, Manţog s-a ales şi cu 30.000 de euro “primă” pentru „bunăvoință”. Cu toate că nu există dovezi care să demonstreze acest fapt, există destule voci care pot descrie în amănunţime cum s-a făcut tranzacţia.
De unde aveau atâția bani? Păi, din căpușarea minei Anina, din vânzarea de active din mină și de la suprafață, din ingenerii financiare, dar mai ales din investițiile „doar pe hârtie”. Adică banii de investiții primiți de la bugetul statului pentru mină, se cheltuiau pe investiții fictive făcute prin acele două firme, se primeau facturi, se făceau recepții dar în realitate nu exista nimic. Ca să nu se surpe galeriile, câțiva angajați care locuiau în Brădet erau trimiși cu căruțele lor să aducă lemn din pădure și să îl monteze în mină pentru a susține tavanul, bineînțeles fără a respecta vreo urmă de măsură de protecția muncii, în condițiile în care acestea nu rezistă la presiuni.
Investițiile în aerajul minei a fost considerat neimportant, astfel că, la momentul accidentului din 2006, nu funcționa nimic în afară de ventilatoare. În anchete s-a descoperit ca nu au fost efectuate in timp util unele operatii indispensabile securitatii muncii, si anume: verificarea instalatiei de aeraj, daca este corespunzatoare si daca au fost luate masuri pentru protejarea ei; verificarea gaurilor de proba; controlul metanului la locul de impuscare, cat si la 20 de metri in jurul lui, inainte de incarcarea gaurilor de mina si dupa incarcarea lor; controlul metanului la locul de declansare a exploziei inainte de legarea cablului de impuscare si de actionare a explozorului etc. Totodata, au fost gasite grave deficiente in intocmirea proiectului de aeraj partial, precum si in realizarea si functionarea sistemului de aeraj aferent abatajului 686. „Situatia din teren nu era in concordanta cu proiectul de aeraj partial, desi in proiect a fost confirmata punerea in functiune (receptia instalatiei)”, se mai arata in raport. De ce? Pentru că banii s-au dus în alte părți, nu la destinația lor. Motoarele noi pentru pompele din subteran nici nu au văzut vreodată subteranul, sfârșind la Neagra la fier vechi.
La fel au ajuns și tone de utilaje și echipamente din mină, armături, conducte, chiar și o colivie, cărate tot acolo de minerii angajați la Burlui. Minerii angajați la firmele căpușă lucrau în mină în condiții grele, iar angajații minei lucrau, tot pentru Burlui, la ridicarea Mânăstirii Almăj-Putna, cu materiale tot de la „investițiile” de la mină. La fel cu bazinele de la păstrăvărie, ca să nu mai vorbim de casa de la Socolari și mai ales dotările de la casă. Minerii, angajații minei, nu ai lui Burului, să ne înțelegem, nu aveau alt șef decât pe magnatul banatului, pe directori și ingineri-șefi îi sfidau efectiv, dovada fiind faptul că, la atelierul minerilor Burlui aducea sute de litri de băuturi alcoolice care se consumau, în timpul programului de lucru, în incinta intreprinderii. Tot legat de mineri, cei pe care i-a fraierit să plece cu ordonanță, au fost angajați la firmele lui pe salarii mult mai mici decât cei de la mină, iar când se plângeau de condițiile grele și că nu au cu ce lucra, li se dădea pachet de mâncare rece (dar în acte se decontau miliarde pe masa caldă de la cantină) vreun televizor nou sau vreo mașină de spălat, plătite – da – tot din banii furați de la mină. Tot din aceeaşi bani dubioşi au fost plătite şi picturile de la Bisericile ortodoxe din Anina şi Steierdorf, unde domnul Burlui şi cu fiica sa s-au ales cu o dedicaţie specială, fiind pictaţi şi nominalizaţi Sf. Mucenic Adrian şi Sf. Muceniţă Natalia !
Acest personaj dubios, conștient de tot ce a făcut, are acum tupeu să facă campanie PSD-ului, mizând pe naivitatea oamenilor, așa cum a tot făcut-o şi în trecut, că el a fost mare filantrop. Dacă indivizi ca el nu căpușau mina Anina, investițiile continuau, iar oamenii aveau acum locuri de muncă în Anina.
Surse:
hotnews.ro
romanialibera.ro
hotnews.ro
scandaldegorj.ro
