Peștera Gaura cu Muscă se află în Clisura Dunării și este localizată în versantul stâng al Dunării, aproximativ la 3 km în aval de comuna Coronini, se poate ajunge la ea de pe Defileul Dunării (DN 57), peștera oferă o panoramă spectaculoasă pentru cei ce o vizitează.
A fost locuită în perioada Hallstatt fiind un adăpost ideal pentru omul primitiv. Poziția ei, cu intrarea prin care domină Dunareă a făcut ca în epoca medievală sa fie fortificată și armată cu tunuri și o mică garnizoană de soldați. Astăzi se mai văd fortificațiile de la intrare făcute încă de la 1460 și refăcute de mai multe ori, folosite până prin 1880.
Numele de Gaura cu Muscă vine de la musca columbacă (Simulium colombaschense), o muscă vampir care a produs multe probleme localnicilor, dar mai ales vitelor acestora. Această muscă a existat în zonă până la construcția barajului de la Porțile de Fier când a dispărut datorita modificării habitatului. Musca ataca vitele, le mușca în zonele cu piele fina, nări, buze, urechi Mușcăturile produceau inflamații care sufocau animalul în câteva ore sau zile. În pericol erau și copiii mici dacă musca reușea să pătrundă în gură sau trahee. Specialiștii spun că aceste musculițe nu au avut nici o legătură cu peștera. Dezvoltarea lor a fost posibilă numai în apele Dunării înainte de formarea lacului.
Sunt și legende care explică cum a apărut musca în peșteră. Ea s-ar fi născut dintr-un cap al balaurului cu 12 capete ucis de Iovan Iorgovan, sau din capul balaurului ucis de Sfântul Gheorghe, că si-ar avea originea într-un pârâu infectat de scorpioni, șerpi, viespi otrăvitoare, că s-ar fi născut în copaci, sau într-o buruiană din împrejurimile Golubacului.
Gura peșterii este de forma ovală cu diagonale de 8 si 4 m. blocată în mare parte de ziduri de la fortificația medievală. Galeria de acces este de dimensiuni medi și drenează un curs de apă. Pe traseu se trece prin Sala Liliecilor și se ajunge la un sifon terminal, zonă în care apar scurgeri parietale formațiuni, stalactite, gururi și depuneri de montmilch. În peșteră se simte un puternic miros de amoniac datorat depozitului de guano de liliac.
