Legenda de la Gaura cu Muscă
Pestera este in lungime totala de 254 m si a luat naştere prin infiltrarea apei în roca de tip calcaros. A fost locuită încă din perioada neolitică fiind un adapost ideal pentru omul primitiv. Poziția ei, cu intrarea prin care domină Dunarea a făcut ca în epoca medievală sa fie fortificată și echipată cu tunuri, având și o mică garnizoană de soldați. Astăzi se mai văd fortificațiile de la intrare facute înca din anul 1460 și refăcute de mai multe ori, fiind folosite până prin 1880 .
Peştera Gaura cu Muscă
Peştera a primit denumirea de ,,Gaura cu Muscă”, după teribila muscă columbacă , o muscă vampir care a produs multe probleme localnicilor, dar mai ales vitelor acestora.
O legendă locală spune că musca columbacă s-a născut dintr-un cap al balaurului cu 12 capete ucis de Iovan Iorgovan ,,braţ de buzdugan”.
Această muscă a existat în zonă până la construcția barajului de la Porțile de Fier când a dispărut datorita modificării habitatului. Musca ataca vitele, le mușca în zonele cu piele fina, nări, buze, urechi. Mușcăturile produceau inflamații care sufocau animalul în câteva ore sau zile. În pericol erau și copiii mici dacă musca reușea să pătrundă în gură sau trahee. Specialiştii spun că aceste musculițe nu au avut nici o legătură cu peștera. Dezvoltarea lor a fost posibilă numai în apele Dunării înainte de formarea lacului.
Legenda Stâncii Baba Caia
Stânca Baba Caia este situată în apele Dunării în dreptul localităţii Coronini şi are o înălţimea de 7 m deasupra apei. Stânca este în continuă degradare datorită ploilor, zăpezilor şi fenomenelor îngheţ – dezgheţ motiv pentru care autorităţile ar trebui să ia măsuri de protecţie deoarece această stâncă este simbolul Clisurii de Sus a Dunării.
Stânca Baba Caia
În jurul acestei stânci s-au ţesut mai multe legende.
Una spune că un voievod sârb şi-ar fi legat nevasta de această stâncă deoarece o bănuia că îl înşelase, spunându-i: „Babo, kaji (kaii) se“, ceea ce ar însemna „Nevastă, căieşte-te“. Orgolioasă şi nevinovată, în timp ce era scufundată în apă, aceasta în ultima ei clipă de viaţă, ar fi ridicat degetul din apă în semn că rămâne neînduplecată. Ba mai mult, ea ar fi rugat vântuurile predominante din zonă, Coşava şi Gorniacul, să sufle mai tare şi să le aducă astfel aminte oamenilor că i-au făcut o mare nedreptate. De atunci Coşava a pus mereu în dificultate, în dreptul stâncii, vasele care treceau pe-aici.
O altă legendă aduce în prim-plan un căpitan al cetăţii Coronini, care ar fi răpit o cadână din haremul paşei din Glubac (Golumbaţ), de pe celălalt mal al Dunării, şi ar fi fugit cu ea pe malul stâng. Numai că, în dreptul stâncii Baba Caia el ar fi fost prins şi scurtat de cap. La rândul său, fata a fost ţintuită de stâncă şi lăsată pradă corbilor cu capul iubitului atârnându-i de gât.
